Rusia poate pierde războiul din Ucraina. De ce trebuie să se ajungă la acest final? Argumentele unui istoric american: „Pentru binele lumii și pentru binele ei”

Pe 9 mai, Rusia sărbătorește anual Ziua Victoriei împotriva Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial (1939-1945). Pe plan intern, această sărbătoare este o expresie a nostalgiei față de un cult al victoriei introdus în anii ’70 de liderul sovietic de atunci, Leonid Brejnev. Actualul lider de la Kremlin, Vladimir Putin, continuă această tradiție. Pe plan extern, este o încercare de intimidare: ceilalți trebuie să creadă că Rusia este de neînvins, comentează reputatul istoric Timothy D. Snyder într-un articol publicat pe site-ul postului de televiziune CNN.

De-a lungul agresiunii militare rusești în Ucraina, prea mulți și-au imaginat că Rusia nu poate pierde. În momentul lansării invaziei la scară largă, la 24 februarie 2022, majoritatea credea într-o prăbușire a Ucrainei în doar câteva zile.

Chiar și în prezent, după ce Ucraina a rezistat cu succes mai bine de doi ani, viziunea predominantă printre „prietenii Rusiei” din Congresul SUA este că Rusia va câștiga până la final.

Succesul Moscovei nu este pe câmpul de luptă, ci în mintea noastră. Rusia poate pierde. Și trebuie să piardă, pentru binele lumii și pentru binele ei, atrage atenția Timothy Snyder, profesor la Yale și autor al mai multor cărți de istorie și relații internaționale, printre care „Drumul spre nelibertate: Rusia, Europa, America”.

Invincibilitatea, doar propagandă

Ideea unei armate roșii invincibile este doar propagandă. Ori, armata roșie era redutabilă, dar nu de neînvins. Din cele trei războaie importante pe care le-a purtat, a pierdut două.

Armata roșie a fost înfrântă de Polonia în 1920. Într-adevăr, Uniunea Sovietică a ieșit printre învingătorii împotriva Germaniei naziste, în 1945, după ce aproape că s-a prăbușit în 1941, dar victoria sa în acest caz s-a datorat unei mari coaliții internaționale și ajutorului economic decisiv primit din partea SUA. În cel de-al treilea război, forțele sovietice s-a confruntat cu probleme imediat după invadarea Afganistanului, în 1979, și s-au văzut nevoite să se retragă zece ani mai târziu.

De altfel, armata rusă de astăzi nu este armata roșie. Și nici Rusia nu este Uniunea Sovietică. Pentru Uniunea Sovietică, Ucraina a fost un izvor de resurse și soldați. În victoria din 1945, soldații ucraineni din armata roșie au suferit pierderi uriașe – mai mari decât pierderile americane, britanice și franceze la un loc. Un număr imens de ucraineni (și alte popoare ocupate de sovietici – n.r.) au ajuns la Berlin în uniforma armatei roșii.

Astăzi, Rusia nu luptă cot la cot cu Ucraina, ci împotriva ei. Poartă un război de agresiune pe teritoriul unui alt stat. Și îi lipsește sprijinul economic american care i-a fost necesar armatei roșii pentru a învinge Germania nazistă. În această constelație, nu există niciun motiv pentru a ne aștepta ca Rusia să câștige în Ucraina. Ne putem aștepta, în schimb, ca Rusia să aibă șanse doar dacă împiedică Occidentul să ajute Ucraina, convingându-ne că victoria sa este inevitabilă, astfel încât să nu ne mai exercităm puterea noastră economică decisivă.

Cele întâmplate în ultimele șase luni confirmă acest lucru: succesele minore ale Rusiei pe câmpul de luptă s-au produs într-un moment în care SUA întârziau ajutorul pentru Ucraina.

Rusia de astăzi este un alt stat, unul apărut în 1991. La fel ca Brejnev, Vladimir Putin conduce prin nostalgie. El face referire la trecutul sovietic, precum și la trecutul imperial rusesc. Dar și Imperiul Rus a pierdut războaie. A pierdut Războiul Crimeei, în 1856. A pierdut războiul ruso-japonez, în 1905. A pierdut Primul Război Mondial, în 1917. În niciunul dintre aceste trei cazuri Rusia nu a fost capabilă să-și mențină forțele pe câmpul de luptă mai mult de trei ani.

Riscului lăsării Rusiei să câștige

În SUA există o stare de mare nervozitate cu privire la o potențială înfrângere a Rusiei. Dacă ceva pare imposibil, nu ne putem imagina ce s-ar putea întâmpla în continuare. Și, astfel, apare o tendință, chiar și în rândul susținătorilor Ucrainei, de a crede că cea mai bună soluție este o remiză. Un astfel de mod de a gândi este nerealist.

Nimeni nu poate gândi un război în acest fel. Atât Rusia, cât și Ucraina se luptă pentru victorie. Întrebările sunt: cine va câștiga și cu ce consecințe?

Dacă Rusia ar ieși învingătoare, consecințele ar fi îngrozitoare: riscul unui război mai mare în Europa; o mai mare probabilitate pentru creșterea apetitului chinezilor în Pacific; slăbirea ordinii juridice internaționale în general; posibil, răspândirea armelor nucleare și pierderea încrederii în democrație.

Ori, este absolut firesc ca Rusia să piardă războaie. Și, în general, înfrângerile i-au determinat pe ruși să reflecteze și să adopte reforme. Înfrângerea din Crimeea a forțat autocrația de la acea vreme să abolească iobăgia. Înfrângerea în fața Japoniei a dus la primele alegeri. Eșecul din Afganistan a dus la reformele lui Gorbaciov și, prin urmare, la sfârșitul Războiului Rece.

Înfrângerea, o șansă pentru binele Rusiei

Dincolo de particularitățile rusești, istoria oferă o lecție liniștitoare în legătură cu dispariția imperiilor. Rusia poartă astăzi un război imperialist. Ea neagă existența statului și a națiunii ucrainene și comite atrocități care amintesc de cea mai neagră perioadă din trecutul imperial european.

Europa pașnică de astăzi este formată din puteri care au pierdut ultimele războaie imperiale și apoi au ales democrația. Nu doar că este posibil să pierzi ultimul tău război imperial, dar este și bine, atât pentru lume, cât și pentru tine.

Rusia poate și trebuie să piardă acest război, chiar și pentru binele rușilor înșiși. O Rusie învinsă înseamnă nu numai sfârșitul pierderilor fără sens de vieți omenești în Ucraina. Este, de asemenea, singura șansă a Rusiei de a deveni o țară post-imperială, una în care reforma este posibilă, una în care rușii înșiși ar putea fi protejați de lege și să aibă posibilitatea de a participa la alegeri în care votul lor să conteze.

Înfrângerea în Ucraina este șansa istorică a Rusiei la normalitate – așa cum ar spune rușii care își doresc democrație și stat de drept.

La fel ca SUA și Europa, Ucraina sărbătorește victoria din 1945 pe 8 mai, nu pe 9 mai. Ucrainenii au tot dreptul să comemoreze acea victorie, deoarece au suferit mai mult decât rușii din cauza ocupației germane și au murit masiv pe câmpul de luptă.

Și ucrainenii au dreptul să creadă că Rusia de astăzi, la fel ca Germania nazistă în 1945, este un regim imperialist fascist care poate fi și trebuie învins. Fascismul a fost învins pentru că o coaliție și-a menținut fermitatea și și-a aplicat puterea economică superioară. Același lucru este valabil și acum, conchide istoricul american.