Deși suntem vecini, practic unul și același popor, Republica Moldova e un teritoriu necunoscut pentru mulți români. Curios să descopăr ce are de oferit celălalt mal al Prutului, la începutul lunii m-am urcat la volan și am setat din meniul Waze destinația „Chișinău”.
În jur de 3.000 de români vizitează anual Basarabia, conform datelor Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova. Asta înseamnă că numai 0,01% din populația țării noastre alege constant Moldova ca destinație turistică. Surprinzător de puțin, având în vedere că-i la o aruncătură de băț distanță. Literalmente, dacă arunci bățul din Albița sau din Sculeni.
În fine, te anunț din start că asta a fost prima mea vizită în Republica Moldova, deci nu-ți voi vorbi ca un ghid turistic experimentat. Am încercat să văd cât mai mult din Chișinău, atât cât se poate în două zile, iar acum îți voi recomanda aceleași locuri și aceleași activități, pentru că am rămas cu o impresie plăcută per total.
Pe drum ca pe mare, în oraș ca după bombardament
Înainte de toate, pregătește-te psihic pentru calitatea drumului (sau pentru lipsa ei).
De la București pân’ la Albița e totul lapte și miere, dar imediat după vamă încep niște denivelări de zici că ești cu barca pe mare. Traseul e pustiu de la intrarea în Moldova până-n capitală, 100 km de-a lungul cărora pasagerii pot moțăi fără să rateze nimic interesant. Pentru că am circulat iarna, câmpiile înzăpezite din jur mi-au dat senzația că sunt în filmul „Fargo” al fraților Coen, deci poți privi și partea plină a unui pahar gol.
Cum intri în Chișinău, îți amintești brusc toate înjurăturile învățate de-a lungul vieții. Lipsesc bucăți gigantice din carosabil, de parcă orașul ar fi fost bombardat recent.
Nu-i la fel peste tot, dar drumurile bune mi-au părut a fi excepția de la regulă. Și mi s-a făcut dor de șoselele bucureștene pe care le blestemăm zi de zi.
Dacă prinzi cazare în centrul centrului, la câțiva pași de majoritatea obiectivelor evidențiate pe Google Maps, poți abandona liniștit mașina în parcare. Iei orașul la pas, că doar așa poți ajunge să-l cunoști cu adevărat.
Nu-ți recomand transportul în comun decât dacă vrei să faci o călătorie în trecut. Autobuzele și troleele din Chișinău sunt fix mașini ale timpului, rable care abia se mai târâie pe șosea, gata să-și dea duhul în orice moment.
Pe sub Arcul de Triumf moldovenesc
Cele mai multe atracții turistice le poți bifa plimbându-te pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, pe niște trotuare cât trei benzi auto. De-a lungul lui găsești Președinția, Parlamentul, Casa Guvernului, Primăria, Grădina Publică (cu Monumentul lui Ștefan cel Mare), Arcul de Triumf, Parcul Catedralei, Piața Centrală, Magazinul Universal Central, un candy shop Bucuria gigantic și multe altele. Doar 2 km trebuie să mergi ca să vezi toate astea.
În schimb, ceea ce nu o să întâlnești pe traseu sunt coșuri de gunoi. Pur și simplu nu înțeleg unde-și aruncă lumea guma mestecată sau șervețelele în care-și suflă nasul. Nu pe jos, pentru că trotuarele sunt surpinzător de curate.
Arcul de Triumf moldovenesc nu-i la fel de impresionant ca cel din București, dar măcar pe sub ăsta poți trece. E micuț, cochet, și-l vei recunoaște de pe ambalajul bomboanelor „Chișinăul de Seară” (cele cu prune). Numai bun pentru un selfie de vacanță, mai ales dacă prinzi în cadru și Catedrala Mitropolitană – o clădire superbă, de dimensiuni decente.
Chiflă cu crenvușcă și apă gazată la Obor
Accesul în Piața Centrală (Oborul lor) se face printr-un soi de anomalie spațio-temporală, un portal care te aruncă zeci de ani în trecut. Asta ar explica marfa demodată și atmosfera cât se poate de retro. Nu încerc să fiu răutăcios – din contră, o plimbare pe-aici e chiar o experiență fascinantă! Plus că poți prinde puțină rusă, grație multor vânzători care nu vorbesc altă limbă.
Dacă ți se face poftă de-un hot dog, uită-te după afișele pe care scrie „chiflă cu crenvușcă”. Și dacă vrei apoi să te răcorești cu o apă carbogazoasă, am dedus din meniuri că trebuie să ceri „apă gazată”. Din aceleași meniuri s-ar putea să te debusoleze absența milkshake-urilor – caută-le în rubrica „Cocteil de lapte”.
În general, vei constata că englezismele nu sunt la fel de populare ca la noi.
Dacă ai mania shoppingului, Mall Dova e locul unde găsești cam orice ți-ai putea dori. MallDova, te-ai prins? Doar că prețurile de-aici sunt asemănătoare cu ale noastre, la fel și produsele. Pentru chilipiruri, mergi la Magazinul Universal Central, pe care l-am pomenit mai sus.
Vin de Cricova și bere rusească
După ore întregi de condus, meriți și tu o bere. Și, când spun „o bere”, mă refer să-ți umfli burta cu toate mărcile ucrainene și rusești pe care le găsești în supermarket. Recomand mai ales El Mokhnatiy Shmel, dar să nu ignori nici mândria locală, botezată sugestiv Chișinău. E și ăsta un mod de a cunoaște cultura locală, nu?
Dacă te ține buzunarul și ești dispus să părăsești un pic Capitala, poți rezerva o excursie până-n beciurile Cricova. Situat la 11 km distanță de Chișinău, muzeul ăsta subteran e un labirint de tuneluri care, puse cap la cap, însumează 120 km.
Iuri Gagarin spunea că i-a fost mai ușor să zboare prin cosmos decât să găsească ieșirea din cramele Cricova. Aici își țin colecțiile personale de vin Vladimir Putin, Angela Merkel, dar și Băsescu sau Iohannis.
Totuși, atracția principală rămâne Evreiescul de Paști, un vin îmbuteliat tocmai în 1902. Singura sticlă rămasă în întreaga lume e evaluată la 150.000 Euro. Nu te căuta prin buzunare, că nu-i de vânzare.
Atenție la datele pe mobil și la câte țigări cumperi
Apropo de bani: să nu te pună naiba să-ți suni rudele cât cutreieri Chișinăul sau să rulezi Google Maps pe datele mobile. Nefiind stat membru UE, tarifele par o glumă proastă: apelul către România te costă 1,8 €/minut; SMS-ul e 0,45 €, iar MB-ul de net e 0,24 €. Dacă vrei să te orientezi prin oraș cu ajutorul Google Maps, ceea ce sigur o să vrei, conectează-te la o rețea Wi-Fi și descarcă-ți harta Chișinăului. Offline e moca.
Mare atenție la marfa cu care vrei să treci prin vamă la întoarcerea în țară! Dacă ești fumător, află că legislația Republicii Moldova îți permite să părăsești țara cu 200 țigări (10 pachete) de căciulă, dar statele UE (inclusiv România) nu te lasă să le calci pragul decât cu cel mult două pachete.
Să ții cont de asta atunci când îți fac cu ochiul din vitrină prețurile ireal de mici (4-5 RON/pachetul). Informează-te înainte să-ți umpli portbagajul, dar nu de pe bloguri obscure, ci de pe site-urile oficiale ale serviciilor vamale: customs.ro, respectiv customs.gov.md.
Să nu-ți faci griji în privința limbii, că nu-i nevoie să iei cursuri de rusă ca să te înțelegi cu basarabenii. Cu foarte puține excepții, am descoperit că mai toată lumea vorbește română. În schimb, să nu te aștepți la conversații prea călduroase. Nu știu dacă accentul meu dobrogean e cel care i-a inhibat, dar am primit numai răspunsuri seci la orice întrebare sau rugăminte. Și niciodată nu mi s-a răspuns la „Mulțumesc!”. Nu aș numi poporul „ostil”, dar cred că atributul „rezervat” i se potrivește.
Una peste alta, eu zic că merită să petreci un weekend în Chișinău. Multe aspecte ale orașului amintesc de București, dar într-o variantă mai aerisită, mai liniștită și mai puțin poluată, iar prețurile mici te vor ajuta să revii în țară cu brațele pline de suveniruri. Cred că un weekend e suficient – nici mai mult, nici mai puțin.
Citește și:
Post-ul Ponturi pentru un weekend reușit în Republica Moldova. Turist prin Chișinău! apare prima dată în Libertatea.ro.
