Proprietarul fabricii Solar Foods speră că soleina, proteină produsă cu dioxid de carbon și energie solară, va reduce impactul agriculturii asupra mediului. Acesta a început producția la un centru din Vantaa, lângă capitala finlandeză Helsinki, care va putea produce 160 de tone de alimente pe an, relatează The Guardian.

Solar Foods a obținut deja aprobarea pentru a produce alimentele pe bază de soleină în Singapore și încearcă să-și introducă produsele și pe piața din SUA în această toamnă. Urmează, Uniunea Europeană până la sfârșitul anului 2025 și de asemenea Marea Britanie.

Producția fabricii poate fi mică în raport cu industria alimentară globală, dar Pasi Vainikka, co-fondatorul și directorul executiv al Solar Foods, speră că funcționarea noii tehnologii va reprezenta un pas crucial în revoluționarea alimentației oamenilor.

Soleina se prezintă sub formă de pulbere gălbuie formată din organisme unicelulare, similară cu drojdia folosită la copt sau la fabricarea berii. Compania speră ca aceste proteine ​​să fie folosite în alternative de carne, brânză sau ca ingredient de înlocuire a ouălor în tăiței, paste și maioneză.

De exemplu, ravioli, un tip popular de paste făinoase, sunt făcute cu soleină care a înlocuit oul, dar există și o variantă cu soleină pe post de cremă de brânză.

Cofetarul finlandez Fazer a vândut deja batoane de ciocolată în Singapore cu adaos de soleină (care este și o sursă utilă de fier pentru vegani). Un restaurant din Singapore a creat anul trecut o înghețată de ciocolată cu soleină, înlocuind laptele.

Vainikka cerceta sisteme de energie regenerabilă la un institut de cercetare finlandez în 2014, când l-a întâlnit pe co-fondatorul Juha-Pekka Pitkänen, un om de știință în domeniul bioproceselor. Pitkänen i-a spus despre microbii care locuiesc în sol care eliberează energia de care au nevoie pentru a trăi din hidrogenul oxidant (precum glucoza folosită de oameni, de exemplu).

Împreună au construit un fermentator de 200 de litri într-un garaj de lângă Helsinki, pentru a dovedi că tehnologia poate fi folosită pentru alimente, dar apoi au mers pe câmp „găsind cartofi noi de cultivat”. Potrivit lui Vainikka, originile soleinei provind undeva „aproape de țărmul” Mării Baltice.

Folosește energia regenerabilă de la soare

Aproape toate alimentele consumate de oameni în acest moment provin în cele din urmă din plante, care folosesc energia de la soare pentru fotosinteză. Acest proces transformă dioxidul de carbon și apa în moleculele de care au nevoie pentru a crește.

În schimb, Solar Foods folosește aceeași energie regenerabilă de la soare pentru a împărți apa. Apoi alimentează cu hidrogen și oxigen microbii dintr-un vas de bere, plus dioxid de carbon captat din aer din sistemul de ventilație al biroului companiei.

Afirmația că proteinele sunt făcute din aer rarefiat nu este „adevărată mai mult de 95%”, spune Vainnika: 5% din amestecul din vasul de preparare este o soluție care conține alte minerale necesare celulelor, cum ar fi fier, magneziu, calciu și fosfor.

Microbii sunt apoi pasteurizati (distrugându-i), apoi uscați într-o centrifugă cu aer fierbinte. Asta formează o pulbere care poate fi folosită în alimente.

Procesul ar putea folosi, de asemenea, dioxidul de carbon din, de exemplu, arderea combustibililor – deși molecula ar ajunge înapoi în atmosferă odată ce oamenii mănâncă soleină și expiră din nou carbonul.

Adevăratele beneficii climatice ale soleinei provin din tăierea vastelor suprafețe de teren folosite – și abuzate prin defrișări la scară mare – pentru hrana animalelor și pășuni. În schimb, pădurile reînnoite ar putea capta carbonul.

Fermierii eficienți din SUA recoltează 3,3 tone de boabe de soia la hectar, potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU. În schimb, fabrica pilot a Solar Foods ocupă o cincime de hectar pentru a produce 160 de tone pe an.

Și alte companii caută alternative

Alte companii urmăresc același vis. Zeci de oameni folosesc microbi pentru a crea hrana animalelor, deși adesea au nevoie de zaharuri sau materii prime din combustibili fosili.

Un rival din SUA, Air Protein, a deschis o fabrică în California folosind „hidrogenotrofi” similari – mâncători de hidrogen. Are sprijinul multinaționalei alimentare Archer-Daniels-Midland, băncii britanice Barclays și GV (fostă Google Ventures).

Compania olandeză Deep Branch, care produce hrană pentru pești, susține că proteina sa Proton va avea un consum de carbon cu 60% mai mic decât proteinele convenționale. Deep Branch caută să ia dioxidul de carbon produs de generatorul de energie electrică pe biomasă din Marea Britanie Drax.

Companiile și-au prezentat produsele de testare. Acum se confruntă cu provocarea de a dovedi că tehnologia lor funcționează la scară mare.

Vainikka spune că aceasta este problema cheie pentru carnea tradițională sau pentru cea produsă în laborator. Valoarea de piață a companiilor nou listate, cum ar fi Beyond Meat, a crescut în timpul pandemiei de coronavirus, pentru a scădea ulterior, o dată cu reducerea vânzărilor.

Deschiderea primei fabrici a Solar Foods va fi crucială pentru a convinge investitorii că această compania nu va avea aceeași soartă.

Cu proteinele din carne, care sunt mult mai scumpe decât plantele sau agricultura celulară, pur și simplu nu există concurență în ceea ce privește prețul pe kilogram. Dar Solar Foods și rivalii s-ar putea confrunta cu alte probleme. Politicienii conservatori, în special din SUA și Italia, au identificat alimentele cultivate în laborator ca fiind o amenințare pentru culturile agricole.

Vainikka susține că aceste temeri sunt deplasate. El dorește „coexistența dintre nou și vechi”, cu fermele artizanale, de înaltă calitate, rămânând alături de agricultura celulară, care poate furniza alimente ieftine, în vrac.

El susține că este „oportunitatea secolului pentru industria cărnii” să se concentreze pe calitate, mai degrabă decât să producă cât mai multă carne ieftină și puternic subvenționată. Și agricultura vegetală va rămâne, susține el.

FOTO: Hepta