În nordul Siriei, controlat de rebeli, lipsurile sunt la ordinea zilei: salvatorii nu au nici resurse medicale, nici dispozitivele necesare pentru a scormoni după supraviețuitori. „Cartiere întregi au fost distruse. Ne uităm la niște mormane mari de moloz și nu avem nicio idee dacă trăiește cineva sub dărâmăturile astea”, spune pentru Libertatea sirianul Hamid Kutini, voluntar al Căștilor Albe.
„Situația este catastrofală, în toate sensurile cuvântului”. Așa rezumă Hamid Kutini procesul de căutare și salvare a persoanelor în nordul Siriei, la 13 zile de la cutremurul devastator care a lovit țara. Purtător de cuvânt al organizației The White Helmets (Căștile Albe, al cărei nume oficial este Syria Civil Defence, n.r.), Hamid Kutini explică, într-un interviu pentru Libertatea, ce s-a întâmplat în teritoriul controlat de rebeli în ultimele săptămâni, de unde așteaptă ajutorul și cum trăiesc supraviețuitorii care au rămas fără case.
Căștile Albe este o organizație care se declară imparțială în războiul civil sirian. Alcătuită din 3.000 de voluntari, a luat ființă în 2014, cu scopul de a le oferi civililor afectați de conflict ajutor medical, căutări și salvare în zonele urbane bombardate și evacuare din zonele de pericol.
„Primele minute ale dezastrului au fost un mare șoc”
Hamid Kutini locuiește în Idlib, provincia cea mai afectată de seismul din 6 februarie, alături de guvernoratul Alep. În vreme ce Alepul a rămas doar o umbră a marelui oraș care a fost în urmă cu șase ani, înainte să revină sub controlul regimului de la Damasc și înainte să fie complet distrus de intervenția Rusiei în Siria, Idlibul este astăzi cartierul general al Syrian Salvation Government, o facțiune de rebeli care se opune lui Bashar al-Assad și conduce un guvern alternativ.
Ambele provincii, care au graniță cu sudul Turciei, au suferit pierderi grave în timpul cutremurului din 6 februarie. Până pe 16 februarie, în Siria s-au înregistrat 6.000 de morți, iar 4.400 dintre victime provin din această zonă nord-vestică ce se află sub controlul rebelilor, conform ONU.
„Totul în jur a fost distrus și am primit apeluri de urgență din toate direcțiile atunci când a avut loc cutremurul. Primele minute ale dezastrului au fost un mare șoc pentru noi”, își amintește Hamid Kutini.
La fel ca toată populația din regiune, și familiile voluntarilor au fost afectate de seism. Unii chiar și-au pierdut ei înșiși locuințele, după cum povestea un membru al Căștilor Albe, pentru Libertatea, săptămâna trecută.
„Ne lăsăm copiii îngroziți și cuprinși de frică și ieșim să răspundem la chemarea datoriei, mergem în locurile distruse pentru a începe operațiunile de căutare și salvare”, descrie Hamid rutina zilnică a tuturor voluntarilor, de aproape două săptămâni.
50 de orașe, distruse în nordul Siriei
„Astăzi, sirienii nu mai au adăposturi și trăiesc într-o frică permanentă din cauza continuării replicilor în fiecare zi și din cauza existenței a mii de clădiri fisurate și de case care sunt amenințate să se prăbușească în orice moment”, explică voluntarul Căștilor Albe.
8,8 milioane de oameni au fost afectați de cutremur, iar aproape 300.000 și-au părăsit casele, se arată într-un raport din 14 februarie al Biroului ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (UNOCHA). În același document se arată că 900.000 de sirieni au nevoie urgentă de ajutor pentru a se adăposti, în vreme ce au fost ridicate doar 180 de tabere pentru sinistrați.
Însă voluntarii continuă să se concentreze pe găsirea posibililor supraviețuitori. Activitatea lor de căutare și salvare este îngreunată de lipsa echipamentelor adecvate, explică Hamid. „Operațiunile sunt foarte dificile din cauză că zona distrusă este foarte extinsă – cuprinde peste 50 de orașe din nord-vestul Siriei”, spune bărbatul. Echipele de salvare caută oamenii, prin mormanele de moloz, la temperaturi de minus 2 până la 3 grade. Uneori, cu mâinile goale.
Ne lipsesc echipamentele și mecanismele de salvare care grăbesc astfel de operațiuni de căutare. Faptul că am lucrat cu mâinile goale și cu echipamentele primitive a însemnat operațiuni întârziate.
Hamid Kutini, purtător de cuvânt Căștile Albe:
„Cartiere întregi au fost distruse. Ne uităm la niște mormane mari de moloz și nu avem nicio idee dacă trăiește cineva sub dărâmăturile astea”, mai spune Hamid Kutini.
Sirienii vorbesc de cazuri încă și mai dramatice, în care supraviețuitorii sunt găsiți, dar nu pot fi salvați din cauza lipsei de resurse umane și tehnice. „E îngrozitor. Oamenii plâng și imploră să fie salvați de sub dărâmături, dar voluntarii n-au ce să facă. Îi aud, imploră ajutor, dar nimeni nu-i poate ajuta”, a povestit pentru Libertatea o tânără din Damasc.
Oamenii nu au ce mânca
Nu doar voluntarii necesită sprijin, ci și oamenii salvați. Aceștia au nevoie de ajutoare umanitare mai extinse – de la servicii medicale la locuri încălzite și satisfacerea unor nevoi de bază. Sprijinul umanitar pe care sirienii l-au primit până acum este insuficient, susține Hamid, iar în primele zile după cutremur, provincia Idlib a rămas complet izolată. Primul convoi umanitar al ONU a ajuns în zona controlată de rebeli abia la patru zile după cutremur, deși fusese trimis înainte de 6 februarie.
Situația e în continuare critică: piețele au fost dezafectate – mai ales în Alep –, oamenii nu mai găsesc pe nicăieri nici măcar pâine, iar avarierea sistemului de electricitate și a conexiunilor la internet îngreunează misiunile de salvare, se mai arată în raportul UNOCHA.
În urmă cu o săptămână, Bashar al-Assad a acceptat deschiderea altor două coridoare umanitare către Idlib. UE a destinat 50 de milioane de euro sprijinului umanitar în Siria, însă banii vor fi împărțiți între cele două teritorii – controlate de Damasc și controlate de rebeli.
Dar, în țara care deja fusese frântă de războiul civil, ajutoarele ONU sunt un remediu prea slab. „Organizația Națiunilor Unite este un eșec major în a răspunde nevoilor din regiunile aflate în nord-vestul Siriei. Lumea ar trebui să ajute serios oamenii din partea asta a țării, pentru că ei au suferit în principal, de atâția ani, din cauza bombardamentelor lansate de regim și de Rusia”, spune Hamid Kutini.
