Jurnaliştii de la New York Times au adunat mai multe puncte de vedere ale experţilor cu privire la criza cu care se confruntă Italia şi Spania acum: prea mulţi pacienți, prea puţine ventilatoare.

În multe ţări, astfel de protocoale au fost deja stabilite şi se ştie cum ar trebui să se comporte medicii în astfel de situaţii limită.

Ar fi iresponsabil în acest moment să nu te pregăteşti să iei decizii tragice cu privire la cine trăieşte şi cine moare.

Dr. Matthew Wynia, directorul Centrului de Bioetică, Universitatea Colorado
Vârstă versus şanse de supravieţuire

În Italia, prima ţară care s-a confruntat cu această problemă la scară largă, medicii au cerut sfaturi de la profesionişti, scriu jurnaliştii de la NYT, iar răspunsul a fost să aplice o abordare bazată pe principii utilitarianiste.

Aceasta spune că trebuie maximizată sănătatea generală a populaţiei, direcţionând ajutorul către cei care ar beneficia cel mai mult de pe urma lui. Dacă ai un ventilator, ar trebui să meargă la cineva care are şanse mai mari de supravieţuire în loc de cineva despre care se crede că nu va reuşi să trăiască.

Nu ar trebui să meargă într-un sistem de “primul venit, primul servit” şi nici printr-un soi de loterii. Dacă, însă, specialiştii consideră că există o “egalitate” între doi oameni din aceeaşi clasă de risc, o loterie poate fi folosită.

Într-o lucrare din The New England Journal of Medicine publicată săptămâna trecută, doctorul Ezekiel Emanuel, prorector pentru iniţiative globale şi preşedinte al Departamentului de Etică Medicală şi Politici de Sănîtate de la Universitatea din Pennsylvania, alături de colegii lui, au oferit metode de a aplica principiile etice la raţionalizarea resurselor în timpul pandemiei.

Şi acestea sunt principii utilitarianiste, notează jurnaliştii americani de la New York Times, avantajându-i pe cei cu cele mai mari şanse de supravieţuire.

În plus, ei subliniază nevoia prioritizării resurselor către cadrele medicale din prima linie pentru a maximiza numărul de vieţi salvate. Am putea ajunge în situaţie unei crize de salvatori, în condiţiile în care mulţi s-au îmbolnăvit deja (cum este cazul României).

Prioritate pentru cei tineri

Un cercetător britanic a afirmat într-un articol publicat recent tot în New York Times că nu este, personal, confortabil în a considera că cei tineri au mai multă valoare decât bătrânii.

Este un om de 20 de ani mai valoros decât unul de 50 de ani sau cei de 50 de ani sunt de fapt mai valoroşi economiei, pentru că au experienţă şi deprinderi pe care cei de 20 de ani nu le au?

Christina Pagel, cercetător britanic:

Ezekiel Emanuel nu este de acord cu interpretarea: “Cei de 20 de ani au trăit mai puţin. Au fost privaţi de o viaţă plină. Dacă au în linii mari acelaşi prognostic, atunci faptul că cel de 20 de ani nu a trăit o viaţă plină contează în favoarea lui pentru a primui din puţinele resurse”.

Un studiu efectuat în 2019 şi-a imaginat un scenariu comparabil cu pandemia de gripă din 1918, în care nu erau suficiente paturi de ATI şi ventilatoare mecanice faţă de nevoia uriaşă. Autorităţile au organizat focus grupuri în statul american Maryland despre părerea oamenilor cu privire la soluţii.

Cei din focus grupuri au considerat că resursele trebuie direcţionate către cei cu cele mai mari şanse de supravieţuire şi cele mai lungi vieţi posibile – cu alte cuvinte, au ales abordarea pragmatică şi utilitarianistă.

“Important este să fii transparent cu privire la aceste principii, să salvezi cât mai multe vieţi posibil şi să te asiguri că nu există consideraţii precum starea materială, rasa, etnia sau influenţa politică care să afecteze alocarea resurselor vitale precum ventilatoarele”, a spus doctorul Tom Frieden, preşedinte şi director al ONG-ului Resolve to Save LIves, citat de New York Times.

Nu medicii să ia deciziile dificile

O altă recomandare a specialiştilor este să iei deciziile dificile din mâna medicilor din prima linie. În schimb, este nevoie de ofiţeri de triaj care să decidă asupra acestor aspecte.

Experţii avertizează însă că nu există un mod ideal de alocare a resurselor în astfel de cazuri, doar că societatea se poate dovedi a fi mai iertătoare faţă de abordarea utilitarianistă.

Istoria oferă astfel de exemple. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldaţii au primit penicilină cu prioritate faţă de civili.

O altă problemă va apărea odată cu dezvoltarea primului vaccin – se va ridica problema cine îl va primi primul.