Horia Stoicanu, compozitor, textier, instrumentist și solist vocal, reprezentant al generației care a pus bazele mișcării folk din România, a încetat din viață pe 25 martie, răpus de o boală necruțătoare. Avea 70 de ani.
Luna trecută, artistul solicită donații pentru o viitoare intervenție chirurgicală care putea să îi salveze viața.
Iar colegii de breaslă au susținut un concert intitulat ”Toți pentru Horia”, pentru a-l ajuta să obțină banii pentru tratament. Suferea de cancer la plămani.
Figură emblematică a mișcării folk din Romania încă de la începuturi, Stoicanu a contribuit prin cântecele sale, dar și prin cărțile pe care le-a scris la zestrea culturală autentic romanească.
Cântecele sale cele mai cunoscute au apărut pe albumul colectiv ”Din darul Magilor” – ”Ce copil e mama mea”, ”De ajun” și cele ale colegilor de la ”Pasărea Colibri”, ”Pe Corso”, ”Dragostea e o salată”l ”Inchis în Paradis”. A contribuit și două dintre albumele lui Mircea Vintilă. ”Madama de Pică” și ”Toți într-o barcă”.
Este autorul unor cântece intrate în fonoteca de aur a folkului românesc: ”Sala pașilor pierduți”., ”La răsărit” sau ”Urmărit”.
