Ramona Brad, președinta inițiativei „România 2035 fără tutun”, a explicat într-un interviu pentru Libertatea care sunt modalitățile prin care au reușit noile tipuri de țigări să se strecoare prin legislație până în spațiile publice închise, unde fumatul e interzis. Mai mult, aceste produse care spun că doar „încălzesc” tutunul sunt taxate de șase ori mai puțin decât ar trebui, spune activista. „Lobby-ul industriei e foarte puternic și blochează reglementări”.
România e pe locul 6 în indexul global al interferenței industriei de tutun, ceea ce înseamnă că suntem una dintre țările cel mai puternic afectate de lobby-ul pe care îl fac companiile. Asta se traduce printr-un mare vid de reglementare, crede Ramona Brad, președinta inițiativei „România 2035 fără tutun”.
Peste 5,8 milioane de români (30,7% din populația de peste 15 ani) erau consumatori de tutun în anul 2018, potrivit unui studiu GATS (Global Adult Tobacco Survey). România are una dintre cele mai mari prevalențe a fumatului din Uniunea Europeană: 30%, potrivit Eurobarometrului din 2021.
În plus, suntem una dintre puținele țări europene în care procentul fumătorilor a crescut accelerat în ultimii ani, în loc să scadă. Asta se traduce prin costuri uriașe asupra sănătății publice. Consumul de tutun rămâne principala cauză a cancerelor prevenibile și este implicat în 27% din totalul cazurilor de cancer.
Ramona Brad este coordonatorul național al proiectului Băncii Mondiale pentru reforma sistemului de sănătate și președinta ințiativei „2035 fără tutun”, la care au aderat mai mult de 350 de organizații medicale, academice, de protejare a drepturilor copiilor, de tineret sau de protecția mediului. Scopul inițiativei este ca în anul 2035 România să aibă prima generație de nefumători.
Într-un interviu acordat Libertatea, specialista a explicat care sunt, în acest moment, cele mai mari obstacole în calea politicilor eficiente pentru controlul tutunului și a reglementărilor ce pot fi utile sănătății publice.
Vidul de reglementare și taxarea de 6 ori mai mică pe produsele noi
– Care sunt cele mai mari carențe pe controlul tutunului în România?
– Cea mai mare problemă este vidul de reglementare pe noile produse. Ele scapă de aproape orice tip de reglementări pe tutun în acest moment. Definițiile din Legea 349/2002 sunt de mult perimate. Fumatul era definit exclusiv din punctul de vedere al arderii ca proces. Ca atare, produsele de tutun cu orice altă modalitate de livrare a nicotinei ies din aceste reglementări. Din acest motiv, în acest moment, produsele noi se pot folosi în spațiile publice închise, față de țigările tradiționale.
Nicio reglementare legată de publicitate nu li se aplică. Așa că vezi în acest moment pe toate clădirile de blocuri din București reclame la dispozitive care încălzesc și nu ard tutunul. Spun cu ghilimele „încălzesc”, pentru că o fac la 400 de grade. O altă problemă importantă ține de taxarea acestor produse.
– Taxarea în general, nu doar a produselor noi.
– Da, dar mai ales a produselor noi, pentru că ele beneficiază de un regim de taxare preferențial. Sunt taxate de aproximativ 6 ori mai puțin decât tutunul tradițional. De fapt, lupta industriei de repoziționare a acestor produse ca fiind mai sănătoase se leagă exclusiv de dorința de a continua să fie taxate preferențial.
Din punctul de vedere al sănătății publice, asta are un impact mai mult decât direct, deoarece crește accesibilitatea pentru grupele de vârstă mici.
Dacă și produsele noi ar fi taxate de 6 ori mai mult, un adolescent nu și-ar mai permite să le cumpere.
Pe de altă parte, cum spune și Organizația Mondială a Sănătății, politicile de taxare sunt cele mai eficiente în reducerea consumului.
Se face reclamă la punctul de vânzare
– Stăm mai bine în ceea ce privește legislația care vizează produsele tradiționale din tutun?
– Da, dar și legislația privind produsele tradiționale e incompletă. Mai multe aspecte legate de publicitate nu sunt reglementate. De pildă, la punctul de vânzare poți face publicitate produselor de tutun.
Convenția-cadru privind controlul tutunului, ratificată de România în 2005 și transpusă în Legea 332/2005, interzice orice formă de publicitate directă sau indirectă. Dar, în acest moment, dacă mergi la supermarket, vezi acolo un perete de țigări în spatele casei de marcat. Acesta e un exemplu de publicitate directă. Indirect, este suficient să ne uităm la sponsorizări. Este haos în acest domeniu: vezi încă evenimente unde ciocolata și tutunul sunt unele lângă altele.
Relația dintre stat și industrie nu e una transparentă
– Cum stă România în ceea ce privește transparentizarea relațiilor cu industria de tutun?
– E un alt domeniu slab reglementat. Faimosul articol 5.3 din Convenția-Cadru, adică și din Legea 332, spune că orice interacțiune dintre industrie și autorități trebuie transparentizată. Teoretic, ar trebui să avem o procedură prin care întâlnirile industriei cu decidenții să fie publicate undeva.
În fostul registru de transparență, care nu a mai funcționat la un an-doi după ce-a fost lansat, companiile de tutun puneau maximum 3 anunțuri legate de întâlniri într-un an. E de râs. Știm foarte bine la firul ierbii care e realitatea.
Au fost încercări succesive ale industriei de a sponsoriza congrese și evenimente medicale, de a plăti medici care să vorbească la conferințe. Chiar dacă pare ciudat, asta e realitatea. Și acum vin invitații pentru medici pneumologi și cardiologi să participe la studii clinice ale industriei de tutun. Ba mai mult, a fost o invitație la un studiu clinic care a mers la toată rețeaua de pneumologie.
O companie recruta pacienți cu boală cronică obstructivă în stadiu moderat, adică pacienți care se sufocă dacă nu iau medicație, pe care să îi înroleze într-un studiu clinic de folosire a unui dispozitiv de încălzire a tutunului.
Conflictul etic mi se pare de nedescris în cuvinte. Să pui produsul în mâna acestui pacient căruia i se recomandă să renunțe la orice formă de a inhala ceva în plămâni?
Prin implicarea Colegiului Medicilor și că numărul de societăți din rețeaua antitutun e destul de mare, nu avem exemple flagrante de pneumologi sau cardiologi care să cadă în plasa asta. Dar există și astfel de poame.
Noile produse au venit pe piață cu „noțiunea că acum ar exista produse din tutun sănătoase”
– Cum a afectat apariția noilor produse lupta pentru o Românie fără tutun?
– Prin 2016 au apărut noile produse pe piață. În contextul vidului de reglementare, a reînceput, de fapt, publicitatea în spațiul public pentru tutun. Și mai periculos, a început o repoziționare: noțiunea că acum ar exista produse din tutun sănătoase. Există un document public al Phillip Morris International, legat de strategiile pe care le aveau pentru IQOS. Strategia din 2014 vorbea despre „normalizare”. Pentru ei, e un efort clar de a recredibiliza consumul de tutun.
Acest efort de zeci de ani în care toată lumea s-a străduit să denormalizeze consumul de tutun e dintr-odată inversat.
– Care sunt consecințele din perspectiva sănătății publice?
– Consecințele se văd imediat la consumul pe grupa de vârstă mică și e îngrijorător. A fost un Global Tobacco Survey, în 2018, când abia apăruseră pe piață în România, și deja se vede cum a crescut consumul la grupa de vârstă 13-15 ani. Companiile fac publicitate acum fără filtru de vârstă oriunde: online, pe stradă.
La capitolul reglementări, stăm foarte prost. Practic, ultima reglementare serioasă în România a fost în 2016, când a trecut legea cu interzicerea fumatului în spațiile publice.
Lipsește voința politică pentru a trece noi reglementări
– Și se respectă?
– Se respectă, dar mai puțin în instituțiile publice. OMS a făcut niște evaluări pe implementarea legii în instituțiile publice și nu arăta bine.
În plus, mai vedem la cârciumi terase de sticlă, închise cu totul, unde se fumează, deși nu ar trebui.
Următoarea propunere legislativă să închidem toate vidurile de reglementare a fost în 2018, dar a eșuat, în contextul unui lobby la baionetă al industriei în Parlament.
Pentru astfel de schimbări, ai nevoie de voința politică și ai nevoie de un decident în sănătate care să conducă demersul. Faptul că au fost atâtea modificări la Ministerul Sănătății nu a ajutat demersul. Pe de altă parte, nu ajută nici faptul că România nu are o strategie de sănătate în acest moment.
În 2016, noi, societatea civilă, am venit cu un eveniment la Cotroceni și am făcut strategia „2035 fără tutun”. A fost un eveniment asumat de domnul președinte. Dar fără urmări. Nu a fost formalizat, nu a fost adoptat într-un document oficial.
Climatul decizional românesc este favorabil lobby-ului
– Iar anul acesta, când a apărut Planul Național de Combatere a Cancerului, zona de control a tutunului era aproape nereprezentată. Se menționa doar că se vor face conferințe și se vor distribui pliante.
– Exact, deși în planul european de combatere a cancerului, strategia de tutun e prima sau a doua și include tot ce am povestit noi până acum. Apoi, la presiunea noastră, a societății civile, au amendat planul.
Acum există și în planul național de cancer prevederi legate de implementarea în totalitate a Convenției-Cadru și a strategiei propuse de noi în 2016. Acum, din punctul de vedere al trecerii de la vorbe la fapte, vom mai vedea.
Nu sunt optimistă, după experiența din ultimii ani, în mare parte din cauza lobby-ului industriei și a unui climat decizional românesc care e favorabil unui astfel de lobby.
Ne găsim și într-un moment în care nu prea mai putem să ne jucăm cu povara de boala cronică. Pandemia ne-a arătat asta.
România este una din țările din lume cu cea mai mare povară de boală cronică: 92% – boală cronică netransmisibilă, adică afecțiuni ce pot fi prevenite prin adresarea factorilor de risc: tutun, alcool, obezitate.
Avem nevoie de strategii. De strategie, un plan de acțiune și o instituție a statului care să se ocupe de monitorizarea planului, să aibă indicatori foarte clari și așa mai departe. Nu știu dacă avem în acest moment luxul ca lobby-ul să prevaleze.
– Este mai puternic lobby-ul la noi decât în alte țări?
– Lobby-ul este puternic peste tot în lume. Dar, dacă ne uităm la indexul global de interferență a industriei, avem al șaselea cel mai prost scor global. Interferența evident blochează decizii. Sunt nenumărate exemple. JTI are parteneriat cu Vama în România, care e autoritate de control, inclusiv pentru ei, că și ei aduc produse în țară.
British American Tobacco are parteneriat cu ANPC. Autoritățile participă la tot felul de inaugurări de fabrici și evenimente mici și mari. Toate lucrurile astea sunt menite să blocheze reglementări.
JTI sprijină domeniul cultural. Un domeniu care, fără doar și poate, are nevoie de bani, dar ce se întâmplă în practică? În clipa în care vii cu reglementări noi pentru publicitatea tutunului, o să găsești în comisiile de cultură de la Parlament toate personalitățile din zona media sau culturală care au primit bani de la JTI în mod istoric.
Chiar dacă, la început, poți spune: ce frumos, sprijină cultura, în practică vezi impactul când vrei să treci o reglementare.
Dincolo, parteneriatele cu Vama sau ANAF-ul înseamnă și că aceste instituții își joacă rolul lor când trebuie să treacă o reglementare nouă pe taxare la Ministerul Finanțelor.