Comisia Europeană a inițiat un program ambițios de reînarmare a Europei în contextul deciziilor SUA privind războiul din Ucraina și în perspectiva unei reduceri a forțelor armate americane staționate în Europa.
Șansă nesperată pentru Armata României
Pericolul reprezentat de Rusia a grăbit țările din Uniunea Europeană (UE) să își asigure o apărare proprie care să descurajeze posibile agresiuni militare asupra spațiului european.
ReArm Europe presupune un plan de înarmare în valoare de 800 de miliarde de euro. Administrația de la Bruxelles a propus și alte măsuri care să accelereze consolidarea industriei de apărare în blocul cu 27 de membri.
Astfel, UE urmează să excludă din calculul deficitelor investițiile în apărare, dar și să acorde împrumuturi în valoare de 150 de miliarde de euro pentru aceste investiții.
Banii ar urma să fie contractați sub formă de credite pentru achiziţii comune de echipament militar produs în Europa, cu fonduri strânse de Comisie în conformitate cu Security Action for Europe (SAFE).
Deciziile luate la nivelul Uniunii Europene reprezintă o șansă nesperată și pentru Armata României, rămasă mult în urmă din aproape toate punctele de vedere.
17 tancuri diferite folosite de armatele Europei
Discuțiile ulterioare, purtate și împreună cu Marea Britanie, au scos în evidență necesitatea constituirii unei așa-zise Armate a Europei. O unificare a forțelor armate ale țărilor europene ar rezulta într-o entitate militară cu resurse considerabile.
Conform datelor disponibile, statele europene membre NATO (fără SUA), inclusiv Turcia, dispun de aproximativ 1,97 milioane de militari activi, depășind astfel Rusia, care are aproximativ 1 milion de militari activi, dar și SUA, care are circa 1,4 milioane de militari activi.
Analiștii militari spun că problemele cele mai mari apar în ceea ce privește interoperabilitatea și standardizarea echipamentelor militare. De exemplu, armatele europene utilizează 17 tipuri diferite de tancuri principale de luptă, în timp ce Statele Unite și Rusia folosesc unul singur.
Statistici militare relevante
O analiză publicată de cotidianul spaniol El Pais arată următoarea configurație umană și tehnică a armatelor țărilor europene aflate în NATO:
Militari activi: Circa 1,97 milioane, inclusiv Turcia și Marea Britanie
Arme nucleare: 525 de focoase deținute de Marea Britanie și Franța
Tancuri: Peste 15.000 de unități
Avioane de luptă: Peste 2.500 de unități
Drone: Circa 1.300 de unități
Elicoptere: Peste 1.200 de unități
Portavioane: 4 unități (comparativ cu 11 ale SUA)
Submarine: Peste 65 de unități
Fregate și distrugătoare: Peste 100 de unități
Sateliți militari: Peste 60.
De asemenea, aceste state europene dețin avioane de luptă avansate precum Eurofighter Typhoon, Dassault Rafale și SAAB Gripen, precum și unele arme americane de ultimă generație, cum ar fi avioanele F-35.
România poate contribui la o posibilă viitoare armată a Europei cu 80.000 de militari, 45 de mijloace navale, inclusiv 18 nave militare, circa 400 de tancuri și 146 de aeronave, inclusiv 32 de avioane de luptă F-16 Fighting Falcon.
Avioanele F-16 cumpărate din Norvegia au fost livrate în stare operațională, resursa disponibilă a acestora asigurând operarea lor pentru o perioadă de tranziție de minimum 10 ani.
Armata României mai deține sisteme de rachete Patriot și HIMARS, transportoare blindate PIRANHA 5, drone Bayraktar TB2 și baterii de coastă NSM.
Păstrarea unității UE, condiție pentru asigurarea securității
Generalul (r) Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles și fost șef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei, susține că o Armată a Europei nu va putea funcționa independent de NATO și nici fără sprijinul SUA.
Clasamentul este dominat de superputeri militare precum Statele Unite, Rusia și China, urmate de India și Coreea de Sud. În topul primelor zece țări se mai regăsesc Marea Britanie, Franța și Japonia. Cu scoruri similare României sunt clasate Venezuela, Peru, Etiopia și Cehia.
Global Firepower folosește un indice numit PowerIndex, care clasifică armatele naționale pe baza unui set complex de factori, inclusiv: capacități militare (numărul de trupe, tancuri, avioane, nave, submarine etc.), bugetul pentru apărare, industria militară internă, resurse naturale și combustibil, capacitatea logistică și factori geografici.