Medicul și analistul de politici de sănătate Laszlo Lorenzovici se declară de un optimism rezervat față de capacitatea decidenților de a rezolva tensiunile acumulate în sistemul medical românesc: „30 de ani ne-au arătat că nu au curajul de a recunoaște problemele”.
Doctorul Laszlo Lorenzovici, directorul general al Hospital Consulting, prima companie din România specializată în consultanță privind managementul sanitar și analiză economică pentru spitale, explică pentru Libertatea cum va arăta anul 2023 pentru pacientul din România.
– Domnule doctor, au trecut doi ani și zece luni de când a fost declarată pandemia de COVID. Vom ieși din ea în 2023?
– Pandemia de COVID e deja istorie. Așa cum s-a estimat, COVID s-a transformat într-o boală comună, cum este gripa, care trebuie gestionată ca atare: măsuri de prevenție pentru persoanele din grupele de risc, campanii de vaccinare. Acum, sunt alte probleme în sistemul medical românesc. Provocarea pentru anul 2023 constă în revenirea la normalitate, care nu e o treabă ușoară.
– La ce distanță se află spitalele din România la capitolul activitate medicală față de perioada de dinainte de pandemie?
– În luna noiembrie 2022, spitalele aveau, în medie, un deficit de 16% față de martie 2019 la volumul de activitate la pacienții acuți și un deficit de 19% față de bolnavii cronici. Avem încă spitale care lucrează la jumătate din capacitate, dar sunt și spitale care lucrează la nivelul anului 2019. Dacă pacientul ajunge la un spital cu activitate încă redusă, ce face? Care-i perspectiva finanțatorului? Lasă pacientul să moară sau încearcă să-l salveze? Aici sunt sceptic față de capacitatea sistemului de a găsi o soluție!
– Dacă pandemia e pe final, ce se întâmplă?
– S-au acumulat tensiuni în sistem din timpul pandemiei, probleme de finanțare, care au creat dezechilibre. Au trebuit găsite reguli tranzitorii de finanțare. Apoi au apărut inflația și criza economică. Creșterile prețurilor din energie se știe că se reflectă în plastic și hârtie. Adică în consumabile. Iar activitatea medicală folosește multe consumabile. Furnizorii încep să refuze să mai livreze în termenii din contractele încheiate pe perioade lungi. Deși sistemul medical se bucură de mai multe resurse ca urmare a pandemiei, 2023 va fi un an cu provocări legate de finanțare.
– Se va schimba ceva major în sistemul medical românesc?
– În sănătate, schimbările punctuale sunt cele majore. Dacă într-o comună va apărea un medic de familie, acest lucru va fi o mare schimbare în bine pentru comunitate. Dacă un spital va primi un echipament medical important, cum este un RMN sau va angaja un specialist care va efectua o procedură medicală nouă, atunci pacientul va fi în câștig. Din păcate, deficitul de personal medical se adâncește. Numărul de absolvenți de Medicină este mai mic decât al celor care ies din sistem, fie prin pensionare, fie prin deces. Pentru rezolvarea acestei probleme este nevoie de măsuri curajoase, iar curajul nu a fost punctul forte al decidenților din ultimii 30 de ani.
– Nici o parte a populației nu a părut în pandemie să facă front comun cu sistemul medical, românii nu s-au înghesuit să se vaccineze anti-COVID!
– Această rezistență locală se regăsește în toate tratamentele, nu numai în cazul vaccinului împotriva COVID, pe care și l-a făcut doar jumătate din populația eligibilă. Aceeași situație se întâlnește și în cazul tratamentelor oncologice versus leacuri băbești. Românul nu acceptă ușor beneficiile științei.
– În concluzie, anul 2023 va fi un an mai ușor sau mai greu pentru pacientul român?
– Personal, sunt de un optimism moderat spre rezervat față de capacitatea guvernanților de a gestiona tensiunile acumulate în sistemul medical. Am avut pandemie, iar acum ne confruntăm cu inflație și război. Pentru a rezolva problemele pe care le ai, în primul rând trebuie să recunoști că ele există și apoi să cauți soluții pentru a le gestiona. Iar eu nu văd o abordare rațională.
– Care va fi cea mai mare provocare pentru pacientul român?
– Cu accesul echitabil la serviciile medicale. Sistemul privat se dezvoltă puternic, dar se dezvoltă pe slăbiciunile sistemului public. Acest lucru creează un mare dezechilibru, și anume condiționarea actului medical de capacitatea pacientului de a plăti tratamentul. Ceea ce nu e deloc în regulă.